28 August 2016

Yukio Mishima – Sete de iubire

in Bucharest, Romania
Yukio Mishima - Sete de iubire

După moartea fulgerătoare a soțului la Tokyo, Etsuko se refugiază la țară în casa socrului ei din Maidenmura. Gospodăria îi mai adăpostește pe Kensuke, fratele mai mare al fostului soț, soția acestuia Chieko, soția fratelui mai mic, Asako, cu cei doi copii, și doi servitori, Saburō și Miyo. Relațiile dintre ei sunt reținute și oarecum tensionate sub privirea aspră a lui Yakichi, capul familiei care trăiește încă cu amintirea stagiului în marina comercială. Sub masca obedienței față de acesta, Etsuko dezvoltă o viață interioară paralelă, atât de bine izolată încât jurnalul ei debordează de reflecții idilice despre viața la țară în timp ce în suflet o apasă plictiseala și lipsa de iubire. În curând văduva începe să devină interesată de tânărul Saburō, fără să găsească însă ocazia sau curajul de a‑l aborda. Atunci când se descoperă că acesta preferă compania lipsită de complicații a celeilalte servitoare, gândurile ei iau o turnură periculoasă spre obsesie și chinuire de sine.

În lipsa acțiunii și cu destul de puține momente care reflectă cultura și societatea japoneză postbelică, Sete de iubire se remarcă prin excelentul studiu psihologic al unui singur personaj, enigmatica Etsuko. Respinsă de soțul ei în timpul vieții în favoarea altor relații, ea se răzbună și găsește o ciudată împlinire fiindu‑i alături în perioada bolii, ultima femeie pe care el ar fi dorit‑o alături – dar nici una dintre aventurile lui nu are tăria de a‑l îngriji și urma în secțiunea de boli infecțioase. După moartea lui se simte eliberată, dar rănile căsniciei nefericite o urmăresc chiar dacă e prea puțin conștientă de ele. Își dorește o iubire perfectă, dar o găsește în imaginație nu în realitate; în loc de fericire, Etsuko simte inconștient nevoia de a se chinui interpretând în fel și chip gesturi minore ale lui Saburō, durerea fiind singura formă de iubire pe care a cunoscut‑o până atunci. Contrastul cu atitudinea relaxată, aproape indiferentă, a lui Saburō față de dragoste servește de asemenea să sublinieze adâncimea rănilor ei, care nu‑și mai pot găsi o vindecare pe o cale naturală, capcana în care se închide singură. Un suflet chinuit cu o poveste tragică care nu se putea încheia într‑un fel bun.

09 August 2016

Bloomberg: “Tesla: Nothing Really Matters, Anyone Can See”

Tesla stock is utterly indifferent to whether the company’s losses are bigger or smaller than analysts predict. Wednesday’s miss, at 77 percent, was the biggest ever, according to figures compiled by Bloomberg -- and the stock initially traded up after hours. I looked back at the prior 24 quarters and compared the amount by which Tesla beat or missed the consensus forecast with the next day’s share price move, using data compiled by Bloomberg. The correlation coefficient was all of 0.0374 -- or, among friends, “zero”.

Liam Denning

A peculiar situation to say the least. Tesla is burning cash like a tech startup (effectively borrowing money even from future customers through deposits for the Model 3), but they manufacture physical products (cars and batteries) with a slow cycle from innovation to market and high fixed costs. At some point they are going to have to deliver on profits – or at least achieve positive cash-flow like Amazon.

08 August 2016

Instagram Blog: “Introducing Instagram Stories”

With Instagram Stories, you don’t have to worry about overposting. Instead, you can share as much as you want throughout the day — with as much creativity as you want. You can bring your story to life in new ways with text and drawing tools. The photos and videos will disappear after 24 hours and won’t appear on your profile grid or in feed.

Instagram Blog

Another attempt from Facebook to copy the success of Snapchat – this time publicly stated in an interview by none other than Instagram’s CEO. There’s naturally been some back-and-forth among industry analysts whether this is ‘copying done right’ or ‘shameless stealing’, but for me the true question is if and how this fits into Instagram’s existing product. And the answer is not at all from my point of view.

Instagram Stories on top of the iPhone app

I can sort of understand the reasoning – after all, about a quarter of people I follow on Instagram were advertising their Snapchat profiles in the photo descriptions – but as a user I simply don’t want to see this kind of junk in my app. I haven’t used Snapchat – it seems more like an US thing right now – but from what I gather its appeal is that messages disappear automatically and you can manually approve who follows you, to prevent your more embarrassing side from spilling into public view. And that’s exactly the opposite of Instagram’s original product: a simple, chronological feed of photos from people you follow, a public profile you can grow and curate over time. Every product update since has diluted this clear use case to some extent: messaging, ads, algorithmically sorted feeds – but Stories runs completely opposite to the original Instagram.

07 August 2016

Alastair Reynolds – Blue Remembered Earth

in Bucharest, Romania
Alastair Reynolds - Blue Remembered Earth

După un secol de tulburări și privațiuni, omenirea a reușit să stabilizeze societatea și clima de pe Pământ și s‑a avântat în sistemul solar, stabilind colonii până pe îndepărtatul Titan și minând asteroizii mai mici pentru a alimenta noua economie. În centrul acestui boom economic se găsește clanul Akinya. Originară din Africa de Vest, matriarha familiei, Eunice Akinya a făcut parte din primul val de exploratori către planetele sistemului solar interior, mai târziu devenind primul om care a atins marginea centurii Kuiper, dincolo de orbita lui Neptun, o figură de statură legendară de‑a lungul și de‑a latul sistemului solar. În urmă cu câteva decenii însă a ales să se retragă complet din viața publică în Palatul de Iarnă, pe orbita Lunii. Moartea ei subită și înmormântarea grăbită pe domeniul din Kenya aduce împreună rude care nu s‑au văzut în carne și oase de ani buni și care au ales drumuri diferite în viață. Bănuind că bunica lor a lăsat în urmă secrete care ar putea pune în pericol reputația imperiului aerospațial Akinya, Hector și Lucas îl însărcinează pe vărul lor Geoffrey să investigheze un seif de pe Lună proaspăt descoperit în arhivele lui Eunice. Acesta se dovedește doar primul într‑un lanț de indicii ascunse pe lumile vizitate de Eunice, conducând la o revelație mult mai importantă decât ar fi bănuit fie membrii familiei Akinya, fie grupurile de interese rivale care fac tot posibilul să le‑o ia înainte.

Amintirea Pământului Albastru este prima din cea mai recentă trilogie a faimosului Alastair Reynolds, despre ale cărui cărți am scris și eu de multe ori aici pe blog. Spre deosebire de mai monumentala și întunecata trilogie Revelation Space, Copiii lui Poseidon debutează într‑un ton relativ relaxat, reflectând atmosfera de prosperitate care s‑a instaurat pe Pământ, și își păstrează această calitate aproape pe toată lungimea, îmbrăcând aspectul unei vânători de comori la scara sistemului solar. Cu toate acestea, spiritul pragmatic al autorului își face simțită prezența, ancorând bine povestea în realitate: tehnologia a avansat considerabil, dar nu atinge niciodată un nivel „magic” care să rezolve orice, personajele suferă în situații complicate și mor în anumite momente când salvarea lor ar fi fost imposibilă, atât băieții răi cât și cei buni nu sunt perfecți, au propriile motivații și defecte.

24 July 2016

Ngũgĩ wa Thiong’o – Râul care ne desparte

in Bucharest, Romania
Ngũgĩ wa Thiong’o – Râul care ne desparte

În inima Africii oamenii și‑au dus de veacuri viața pe coamele gemene Kameno și Makuyu, îndeplinind cu sfințenie ritualurile zeului Murungu, luptând împreună împotriva triburilor vecine Maasai sau între ei când rivalitatea dintre ei creștea. Printre coame, prin Valea Vieții, ca o graniță care în același timp unește triburile, curge râul Honia unde se duc vitele la adăpat și pe malul căruia se desfășoară cele mai sacre ritualuri ale triburilor Kikuyu, circumciziile tinerilor care devin adulți. De câțiva ani însă o nouă putere și‑a făcut simțită prezența în zonă: în Siriana au sosit misionari creștini care au răspândit religia omului alb până pe coame. În Makuyu, cel mai înfocat susținător al lor este piosul Joshua, care sfidând tradiția interzice celor două fiice ale sale să fie circumcise, văzând în asta un obicei păgân. De cealaltă parte a râului, pe Kameno, bătrânii înțelepți, îngrijorați de influența noii religii, își pun speranțele de rezistență în Waiyaki, fiul vraciului Chege. În urma unei viziuni, acesta își trimite fiul la școala din Siriana pentru a învăța secretele omului alb și a le întoarce împotriva lui. Va reuși tânărul Waiyaki în această misiune dificilă de a reconcilia tradiția și modernul, de a împăca forțele potrivnice care amenință să sfâșie cele două coame?

Cu un stil înșelător de simplu și subtil, care se mulează bine cu personajele lui adolescente, autorul african ne poartă în mijlocul rezistenței împotriva colonialismului din centrul Africii. Romanul destul de scurt reușește să acopere o gamă largă de teme relevante atât pentru timpul și locul acțiunii cât și pentru restul lumii. Conflictul între tradițiile ancestrale și nou-venitul creștinism sunt doar o mică parte din acestea; în primul rând acest conflict se mulează pe rivalități mai vechi între cele două culmi, fiecare atribuindu‑și un rol privilegiat în mitul creației al lui Murungu. La asta se adaugă tensiunea dintre intransigență și toleranță, o luptă mult mai inegală, căci de partea toleranței se află prea puțini membrii ai tribului, în frunte cu Waiyaki, care vede în educație singurul mod de a scoate triburile din izolare, de a le da o voce cu care să‑și poată apăra interesele. În schimb majoritatea preferă învinuirile și stârnirea fricii pentru a ațâța o tabără împotriva celeilalte.

19 July 2016

Vanity Fair: “How Mark Zuckerberg Led Facebook’s War to Crush Google Plus”

Google Plus was Google finally taking note of Facebook and confronting the company head-on, rather than via cloak-and-dagger recruitment shenanigans and catty disses at tech conferences. It hit Facebook like a bomb. Zuck took it as an existential threat comparable to the Soviets’ placing nukes in Cuba in 1962. Google Plus was the great enemy’s sally into our own hemisphere, and it gripped Zuck like nothing else. He declared “Lockdown”, the first and only one during my time there. As was duly explained to the more recent employees, Lockdown was a state of war that dated to Facebook’s earliest days, when no one could leave the building while the company confronted some threat, either competitive or technical.

Antonio García Martínez

Flashy title, but the article itself describes very little about this so-called ‘war’ other than Mark Zuckerberg calling a high-priority, all-staff meeting. I guess the minutes from this gathering were pretty concise: ‘we’ll just sit back and watch Google shoot itself in the foot’.

18 July 2016

Vanity Fair: “Twitter is Betting Everything on Jack Dorsey. Will it Work?”

If there’s one thing that hasn’t changed about Dorsey since I first met him, a decade ago, it’s his ability to think big. He isn’t exaggerating when he says that he wants people to check Twitter each morning as if they were wondering whether they needed an umbrella. When I asked him how he’s going to get there, Dorsey said that he plans to double down on what the company is best at, which is being the platform where people weigh in on live events. “If you were to describe what Twitter is,” he said, now moving on to his second beef taco, “it’s live news, entertainment, sports, and chat.”

I asked him if he worried that Mark Zuckerberg has lately been using that same word—“live”—on his earnings calls, noting that this is also Facebook’s new focus.

“Yes”, he said candidly. He did very much.

Nick Bilton

It’s certainly healthy to be concerned with Facebook’s plans when you’re in direct competition, but I wouldn’t spend to much time worrying. Facebook has a habit of shifting direction every couple of months, depending on the current whim of its users – just look at the number of standalone apps they launched only to abandon months later, at the number of times Facebook has ‘reinvented’ news. That’s what makes Facebook both so successful and so average at the same time. If Twitter has great products it will attract people no matter what Facebook does. But maybe I’m biased since I’m already one of those people who checks Twitter almost every morning to see what’s happened in the world since I went to sleep.