22 June 2014

David Brin - Otherness

in Bucharest, Romania

David Brin - OthernessDupă ce m‑am luptat timp de câteva luni cu 1Q84, am simțit nevoia să citesc ceva mai simplu și scurt și am început această colecție de povestiri care aștepta de ceva vreme pe Kindle. Ca și The River of Time, este structurată în părți conținând texte cu teme similare, împreună cu eseuri mai lungi și note legate de povestiri, care dezvoltă ideile într‑un alt mod decât povestea science-fiction pe care o însoțesc. În afară de motivele celor patru părți, tema majoră a volumului de față este Diferitul, un concept al lui David Brin despre societatea modernă occidentală care se poate explica cam așa: de‑a lungul istoriei, atitudinea unei comunități față de străini a fost în mod covârșitor de superioritate, evitare, frică și persecuție; în schimb în occident s‑a dezvoltat un curent opus, mai mult decât simpla toleranță și respect față de ce este diferit, un fel de xenofilie care promovează interesul, dorința de a cunoaște și îmbrățișa opinii diverse, culturi diferite. Multe tendințe ale ultimelor decenii se pot subscrie acestui trend, de la emanciparea femeii la lupta împotriva rasismului și pentru drepturile minorităților sexuale, ba chiar și mișcarea ecologistă.

Transitions

Povestirile din prima parte se desfășoară în viitorul apropiat, aproximativ în următoarele decenii, explorând diverse tendințe tehnologice. Despre The Giving Plague am scris deja acum câteva luni când am citit‑o independent de colecție. Myth Number 21 este ultra‑scurtă și greu de încadrat, poate este mai clară alături de restul romanului Earth din care a fost extrasă.

În Dr. Pak’s Preschool, un cuplu de japonezi decide să încerce o tehnică de fertilizare experimentală pentru a fi siguri că al doilea lor copil, maximul permis de lege, va fi un băiat. Relatată din perspectiva soției, Reiko, povestirea redă foarte bine reticența ei de a ceda din ce în ce mai mult controlul pe măsură ce Tetsuo își înrolează fiul nenăscut în experimente din ce în ce mai îndrăznețe și bizare, dar și dorința de a‑și mulțumi soțul – întărită de tradițiile stricte japoneze – și de a recăpăta viața idilică de proaspăt căsătoriți. În ciuda finalului poate prea mistic și ambiguu, te pune pe gânduri cu privire la aplicarea lipsită de etică a tehnologiei și la efectele nocive ale ambiției „vestice”.

What the West really has to offer – the only thing it has to offer, my child – is honesty. Somehow, in the midst of their horrid history, the best among the gaijin learned a wonderful lesson. They learned to distrust themselves, to doubt even what they were taught to believe or what their egos make them yearn to see. To know that even truth must be scrutinized. It was a great discovery, almost as great as the treasure we of the East have to offer them in return, the gift of harmony.

Detritus Affected este relatată sub forma unui jurnal ținut de șeful unei expediții arheologice într‑o fostă groapă de gunoi de la periferia orașului Los Angeles. Pe măsură ce straturile succesive de resturi sunt îndepărtate cu grijă și analizate cu o finețe greu de imaginat în epocile precedente, ies la iveală secrete pe care secolul XX le credea îngropate și uitate definitiv.

Besides, who needs to dig in order to know this place? L.A.'s story is well-documented in newspaper files, ledgers, videotape. Was any culture ever so self-involved? Books on current slang and pop culture come out every year. As they say about pornography -- nothing is left to the imagination.

Continuity

Continuity continuă seria povestirilor referitoare la cum va arăta Pământul în secolul următor – adică cel în care ne aflăm deja – de data asta concentrate pe problema suprapopulării. Piecework dezvoltă (aproape) o utopie socială în care majoritatea cetățenilor au asigurate nevoile de bază, de la hrană și locuințe la tichete de vacanță în cele mai exotice locații – un tren arctic legând Norvegia de Islanda pe deasupra oceanului ar fi într‑adevăr o călătorie memorabilă pentru spectacolul nocturn al aurorei, dacă s‑ar construi vreodată. În schimb pentru mai mult de atât fiecare trebuie să facă rost de fonduri. Puținii specialiști cu slujbe adevărate au un statut privilegiat, în timp ce periferia societății s‑a orientat spre o altă activitate lucrativă pentru a face rost de bani de distracții și droguri. Revoluția care permite bunăstarea a miliarde de oameni este biotehnologia, și cel mai perfecționat sistem de producție disponibil este chiar aparatul reproducător uman: bărbații produc spermatozoizi modificați cu planurile pentru orice produs imaginabil, de la substanțe industriale la câini-polițiști îmbunătățiți genetic, iar femeile sunt acela care „nasc” produsul final. E o idee de impact pe care o întâlnim și la povestiri mai recente, cum ar fi cele din ciclul Xuya ale lui Aliette de Bodard. Nu știu dacă ea s‑a inspirat de aici, dar Brin menționează și el la un moment dat că cel mai complicat produs al manipulării ovulelor este un starbrain, o minte conștientă care poate conduce o navă în spațiul interstelar. În lumea subterană a traficului de coduri genetice din Liverpool trăiesc două prietene, a căror poveste e pe cât de veche pe atât de actuală: Io, care studiază dorind să găsească un loc de muncă respectabil, și Perseph care trece de la o sarcină la alta fără planuri de viitor, aruncând câștigurile pe distracții de moment. Finalul poveștii îi oferă lui Io cea mai mare răsplată posibilă pentru un cetățean într‑o lume suprapopulată.

În NatuLife®, lumea înghesuită până la refuz apelează la realitatea virtuală pentru a recrea iluzia de natură și spațiu verde – un fel de Oculus Rift combinat cu un costum mulat pe corp care completează senzațiile vizuale și auditive cu cele tactile și de mișcare. Un cuplu alege drept spațiu de relaxare o recreare a vieții preistorice, el ca șef de trib vânând animale alături de ceilalți bărbați, ea culegând rădăcini și fructe și ocupându‑se de copii și de propria sarcină. Odată cu îmbunătățirea tehnicilor de simulare însă, lumea virtuală începe să prezinte dileme ieșite din comun: cum ar trebui să reacționezi când partenerul tău are o relație cu o persoană virtuală?

Contact

David Brin - Otherness (cover)Contact abordează tema primară a science-fiction‑ului, contactul cu alte specii inteligente, din trei perspective diferite. În Sshhh…, umanitatea este mult inferioară vizitatorilor Lentili, care vin cu bunăvoință pentru a ne ajuta să ne integrăm în larga comunitate galactică. Cu puțin timp înainte ca prima lor navă să sosească, Președintele Tridden face un anunț surprinzător: s‑a descoperit că oamenii ar avea un Talent, o abilitate rară de care extratereștrii se tem și care trebuie să rămână secretă pentru a nu‑i incomoda în misiunea lor pașnică. La câteva decenii de la contact, mesajul rămâne la fel de misterios ca în prima zi; cenzurat oficial din toate arhivele, cei care și‑l amintesc se întreabă și acum dacă a fost real, sau doar o stratagemă subtilă a Președintelui de a împiedica ca individualitatea umană să fie complet absorbită de cultura ultra‑avansată a vizitatorilor.

Those Eyes ia forma unei emisiuni de noapte la radio în care un om de știință dezbate cu ascultătorii adepți ai curentului OZN, fără să știe că este în secret ascultat de omuleții verzi în timp ce încearcă cu disperare să‑și apere teritoriul de intruziunea oamenilor. Povestirea dezvoltă o idee destul de răspândită, aceea că aparițiile OZN sunt versiunea modernă a revelațiilor divine și întâlnirilor cu îngeri și demoni din Evul Mediu. Oamenii și ceilalți sunt la un nivel tehnologic comparabil.

Then it hit me. UFO aliens are elves. They fill the same role, fit the same archetype, occupy the same space on the fringe of the “firelight”. Only now, for better and worse, light from our civilization covers the entire planet. So, naturally, fairyland has been pushed out into space!

În fine, în Bonding to Genji, oamenii sunt specia superioară tehnologic, care traversează zeci de ani‑lumină pentru a ateriza pe planeta‑dublă Genji și Chujo și a contacta populațiile locale. Spre deosebire de multe povestiri cu temă similară, aceasta nu se mulțumește cu soluții facile: noii-sosiți se luptă cu gravitația crescută și cu costume greoaie împotriva posibililor patogeni și a presiunii atmosferice ridicate, muncesc să descifreze limbajul, istoria și cultura băștinașilor, caută cu disperare surse locale de hrană, căci viața de pe planetă folosește un set diferit de aminoacizi imposibil de digerat pentru coloniști. O explorare amănunțită a pașilor necesari fondării unei colonii într‑un alt sistem solar care oferă noi perspective asupra destinului Pământului, pe măsură ce oamenii de știință descifrează trecutul civilizației Irdizu.

The Warm Space nu respectă perfect tema, pentru că toate personajele aparțin speciei umane, deși nu neapărat în forma familiară nouă. Timp de secole, balanța puterii în sistemul solar s‑a înclinat din ce în ce mai mult spre cetățenii cryo‑mecanici în defavoarea celor biologici. Cu corpurile lor mult mai rezistente și simțindu‑se în largul lor în frigul aprig al spațiului, ei sunt cei care conduc operațiunile pe o stație undeva în afara orbitei lui Pluto unde se testează noile motoare superluminice. Din păcate pentru ambițiile lor de expansiune interstelară, fiecare dintre teste a eșuat, navele întorcându‑se cu toți ocupanții morți. Într‑un final, șeful mechano al stației acceptă să‑l trimită în hiperspațiu pe Jason Forbs drept martor biologic pe o probă complet automată. Un fel de omagiu inversat pentru seria Roboților a lui Asimov.

Or, perhaps some great mind out there does see, does care. If so, that spirit may be more patient than doomsayers credit, with a design far subtler, yet more honest. A truly creative Creator would surely be disappointed in an experiment that ended so trivially… or so soon.

Cosmos

Partea finală conține povestiri de dimensiuni cu adevărat cosmice, de genul celor pe care te‑ai aștepta să vină din partea lui Alastair Reynolds sau Greg Egan. În urma unui accident în timpul tranziției între centrele galactice, Serena din Bubbles eșuează undeva în cel mai pur vid intergalactic, la o distanță atât de mare de cea mai apropiată lume încât galaxiile sunt reduse la dimensiunile unor fire microscopice de nisip. Chiar și pentru o entitate cibernetică cu viață extrem de îndelungată și de dimensiunile unei mici planete nu se întrevede nici o posibilitate de întoarcere, așa că Serena va trebui să aleagă între sinucidere și o ultimă călătorie disperată către centrul bulei de vid pe suprafața căreia se află galaxiile atât de îndepărtate.

În Ambiguity, un grup de cercetători experimentează crearea controlată de găuri negre din vidul cuantic pe o stație izolată pe un asteroid. Așteptând pornirea experimentului în afara camerei care va izola singularitatea de restul laboratorului, Stan Goldman meditează asupra principiilor fizicii cuantice și implicațiilor faptului că evenimentele cuantice au nevoie de un observator pentru a exista.

For now though, he had only to watch. To observe… Before man, he wondered, who performed this role for the universe?

O idee similară ia formă în What Continues… and What Fails… care s‑ar putea desfășura în același univers. După milenii de expansiune, omenirea s‑a răspândit în brațele galactice, întâlnind câteva alte specii inteligente și adoptând variate forme de civilizație. Cercetătoarea Isola împreună cu partenera ei Mikaela studiază fizica găurilor negre într‑un avanpost izolat în orbita Tenembro Nought, încercând să capteze radiațiile generate în timpul fuziunii găurilor negre și să întrevadă astfel ceva din lumea ascunsă în interiorul singularității. Rutina lor de ani îndelungați este întreruptă de vizita unei nave de pe Lumea Pleasence, una din planetele din sector, sosită cu o cerință specială: geneticiana Jarlquin a identificat în genomul Isolei anumite trăsături demne de perpetuat și acum solicită ca Isola să nască o clonă a ei însăși pentru fondul genetic al Lumii Pleasence. Povestirea oferă o perspectivă deosebită asupra evoluției, atât la nivel uman, cât și la cel al Universului în sine.

Colecția se încheie cu un articol fascinant despre ideile majore care au modelat istoria și cultura umană și puterea acestora de a răspândi și evolua – cam ca niște virusuri! În mare o antologie interesantă, în care povestirile se susțin unele pe celelalte în crearea efectului final, evoluând gradual de la viziunile pe termen scurt despre viitorul umanității către cele pe termen extrem de lung și întrebările fundamentale despre apariția Universului.

Nota mea: 4.0

Post a Comment